Biblioteca 65 - editorial Vox Libri nr. 1 (38) 2016

În acest an, Biblioteca Județeană “Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva împlinește 65 de ani de la înființare. Este momentul de a face o rememorare a drumului parcurs de această instituție de cultură, de la o simplă bibliotecă regională, cum era în anul 1951, la o adevărată bibliotecă modernă, o bibliotecă a secolului XXI.

De-a lungul acestor decenii, în condiții nu întotdeauna ușoare, sub vremuri apăsătoare, biblioteca a știut întotdeauna să rămână acea instituție apropiată publicului, căutată de mii de cititori de toate vârstele. Generații întregi au trecut pragul bibliotecii și au aflat aici acea ambianță caldă, prietenoasă, primitoare care este proprie întâlnirilor dintre prieteni adevărați. Pentru că cititorii noștri au fost prietenii noștri pe care nu i-am dezamăgit niciodată și acum, la aniversare, constatăm cu bucurie cât de mare este numărul acestor prieteni : de la elevi de toate vârstele la pensionari, de la scriitori la medici și juriști, de la studenți la jurnaliști și editori. Cu toți aceștia am alcătuit o uriașă familie care ne este aproape și pe al căror sprijin ne putem bizui.

Un loc special, între acești prieteni de preț, îl ocupă foștii bibliotecari – mai exact fostele bibliotecare - care au lucrat o viață întreagă în bibliotecă și pentru care meseria le-a fost vocație și pasiune. Sunt acele bibliotecare care au înnobilat această extraordinară meserie, care au știut să atragă cititorii spre lectură, au știut să scoată la lumină comorile de spiritualitate ale acestor locuri. Sunt bibliotecarele care erau întotdeauna la curent cu ultimele noutăți din librării, care erau prezente la lansările de carte din oraș, care știau să găsească o carte chiar dacă nu li se spunea cota pentru că visau și noaptea rafturile bibliotecii. Erau, ca să folosesc limbajul internetului, niște motoare de căutare însuflețite, vii. Dragostea lor pentru bibliotecă li se citește și acum în priviri, li se vede bucuria emoționată și, uneori, sfioasă, atunci când, din păcate prea rar, trec pragul bibliotecii noastre, vin la Salonul hunedorean al cărții, vin la întâlnirile cu scriitorii.    

În acest an aniversar, revista noastră le oferă o rubrică specială – Biblioteca 65 -  care va fi dedicată amintirilor, impresiilor despre munca de bibliotecar, poate și unor binevenite sfaturi către bibliotecarii tineri. Paginile revistei noastre vor găzdui cu afecțiune, cu prietenie și recunoștință articolele acestor adevărate doamne ale cărții cărora le mulțumim. 

REDACȚIA

Limba noastra - editorial Vox Libri nr. 3 (20), 2011

De câteva numere încoace, revista noastră are o nouă rubrică, susţinută de profesorul Aurelian Sârbu, o rubrică dedicată limbii române. Am considerat necesar să oferim spaţiu unei astfel de rubrici pentru că, revistă de cultură fiind, nu ne este indiferentă soarta limbii române, suferinţa ei pe zi ce trece mai profundă. Strigătul disperat al lui George Sion „Vorbiţi, scrieţi româneşte, pentru Dumnezeu!” este astăzi mai actual ca oricând. Dispreţul şi siluirea la care este supusă azi „limba vechilor cazanii” îi face pe cei care mai iubesc această limbă şi cred în ea să folosească orice mijloc pentru a lansa un strigăt de ajutor întru apărarea curăţeniei acestei limbi în care am rostit primele cuvinte, în care ne-am exprimat iubirile şi deziluziile, speranţele şi bucuriile.

Nu putem rămâne indiferenţi la cotidienele probe de dispreţ, ignoranţă, indiferenţă faţă de limba română pe care le afişează puternicii vremii, vedete născute peste noapte, ocupanţii permanenţi ai micilor ecrane şi ai ziarelor de o anumită factură, persoane certate grav cu regulile elementare ale limbii. Aşa cum păstrăm, ca bibliotecari, rafturi de cărţi, de slovă tipărită, aşa ne străduim să păstrăm în revista noastră o limbă română curată şi vie, aşa cum am învăţat-o de la dascălii noştri din şcoală. Este motivul pentru care am oferit profesorului Aurelian Sârbu prilejul de a face în paginile revistei o adevărată terapie în folosul tuturor celor care se simt atinşi de ciudata boală ce pândeşte limba noastră şi care înseamnă proasta sau insuficienta ei cunoaştere.

Dincolo de această rubrică de „lecuire” a limbii, vom avea grijă ca niciun rând din revista noastră să nu păcătuiască prin abdicare de la regulile gramaticale, de la normele ortografice şi de punctuaţie. E mai puţin important dacă scriem cu din , sau cu din , la urma urmei reviste mult mai prestigioase şi-au luat această libertate. Important, esenţial este să nu avem virgule între subiect şi predicat, exprimarea să fie fluentă şi clară, ca şi cum Nicolas Boileau ni s-ar uita peste umăr şi, în nici un caz, să nu avem exprimări de felul „ca şi conducător” sau „situaţia incumbă o rezolvare”, ca să dăm exemple dintre cele mai crase. 

Dacă limba noastră este cu adevărat „un şirag de piatră rară”, atunci niciun efort nu este prea mare ca să şlefuim cu migală şi acribie de bijutier fiecare nestemată din şiragul numit Limba Română.

Denisa TOMA