De câteva numere încoace, revista noastră are o nouă rubrică, susţinută de profesorul Aurelian Sârbu, o rubrică dedicată limbii române. Am considerat necesar să oferim spaţiu unei astfel de rubrici pentru că, revistă de cultură fiind, nu ne este indiferentă soarta limbii române, suferinţa ei pe zi ce trece mai profundă. Strigătul disperat al lui George Sion „Vorbiţi, scrieţi româneşte, pentru Dumnezeu!” este astăzi mai actual ca oricând. Dispreţul şi siluirea la care este supusă azi „limba vechilor cazanii” îi face pe cei care mai iubesc această limbă şi cred în ea să folosească orice mijloc pentru a lansa un strigăt de ajutor întru apărarea curăţeniei acestei limbi în care am rostit primele cuvinte, în care ne-am exprimat iubirile şi deziluziile, speranţele şi bucuriile.
Nu putem rămâne indiferenţi la cotidienele probe de dispreţ, ignoranţă, indiferenţă faţă de limba română pe care le afişează puternicii vremii, vedete născute peste noapte, ocupanţii permanenţi ai micilor ecrane şi ai ziarelor de o anumită factură, persoane certate grav cu regulile elementare ale limbii. Aşa cum păstrăm, ca bibliotecari, rafturi de cărţi, de slovă tipărită, aşa ne străduim să păstrăm în revista noastră o limbă română curată şi vie, aşa cum am învăţat-o de la dascălii noştri din şcoală. Este motivul pentru care am oferit profesorului Aurelian Sârbu prilejul de a face în paginile revistei o adevărată terapie în folosul tuturor celor care se simt atinşi de ciudata boală ce pândeşte limba noastră şi care înseamnă proasta sau insuficienta ei cunoaştere.
Dincolo de această rubrică de „lecuire” a limbii, vom avea grijă ca niciun rând din revista noastră să nu păcătuiască prin abdicare de la regulile gramaticale, de la normele ortografice şi de punctuaţie. E mai puţin important dacă scriem cu din , sau cu din , la urma urmei reviste mult mai prestigioase şi-au luat această libertate. Important, esenţial este să nu avem virgule între subiect şi predicat, exprimarea să fie fluentă şi clară, ca şi cum Nicolas Boileau ni s-ar uita peste umăr şi, în nici un caz, să nu avem exprimări de felul „ca şi conducător” sau „situaţia incumbă o rezolvare”, ca să dăm exemple dintre cele mai crase.
Dacă limba noastră este cu adevărat „un şirag de piatră rară”, atunci niciun efort nu este prea mare ca să şlefuim cu migală şi acribie de bijutier fiecare nestemată din şiragul numit Limba Română.
Denisa TOMA
No comments:
Post a Comment